VASILE GORBATIUC
Scriitor
Director al Muzeului literaturii ucrainene
din regiunea Hmelnitki
VIATA SI TRAGEDIA LUI IAREMA BAIRAK
Inceperea acestor cercetari a fost determinata de aparitia unui articol in revista literar-culturala “Nas holos “editata de Uniunea scriitorilor din Romania (septembrie,1990 ).Revista in cauza, impreuna cu alte publicatii, a ajuns in posesia Muzeului literaturii din regiunea Hmelnitki datorita lui Ivan Grigorovici Bezruciko, nascut in tinutul Kamenet, locuind in prezent in Bucovina. O pagina din revista a fost dedicata poetului anilor 40 ai secolului trecut,Iarema Bairak (numele sau adevarat fiind Hariton Borodai ).
Sub criptonimulM.M.,in spatele caruia se pare ca se afla redactorul jurnalului Mihai Mihailiuc,este prezentata viata tragica a poetului din creatia caruia au fost selectate cateva poezii si nuvela “ Zoik sered noci “(Tipat in miez de noapte ),parte din ciclul” Din cronica anilor 1933”
Hariton Borodai s-a nascut in tinutul Poltava dar a trait o perioada si in Podolia, lucrand in redactia ziarului “Podolyanen”Acest fapt ,cat si deosebitul sau talent literar, m-au impresionat profund, starnind o curiozitate deosebita.Doream sa aflu mai multe despre acest necunoscut scriitor in Ucraina, cat si imprejurarile mortii sale premature.In mod special, vroiam sa descoper de mostenirea sa literara pe care sa o public. Scrisoarea pe care am expediat-o revistei in Romania, a ramas fara raspuns.Am fost nevoit sa caut alte cai.
In speranta ca voi afla mai multe date biografice ale poetului de la cititorii ziarului “Zorea Poltavscene”, am publicat aici povestirea despre Hariton Borodai insotita de o selectie de poezii. Si ,intr-adevar, am primit raspuns de la o cititoare , care a precizat anul nasterii poetului, comunicand faptul ca doua surori ale poetului-Gal ina si Nastasia- sunt in viata.
Mai tarziu, cu sprinul colegial al poetei Lidia Vitzeni, sefa sectiei de cultura si arta a ziarului, am publicat nuvela “ Zoik sered noci”.
Concomitent,am cercetat colectia ziarului “Podolyanen” din Arhivele statului, unde am gasit multe articole semnate de Hariton Borodai sub diferite pseudonime, inclusiv in jur de 20 poezii. De numele lui Iarema Bairak am dat si in alte publicatii si documente.In sfarsit, am hotatat sa merg in Bucovina la Berehomet,unde candva a trait Hariton Borodai. Am stabilit pana si data plecarii
Cu toate acestea, cercetarile mele au capatat un sfarsit pe cat de neasteptat, pe atat de fructuos Din Romania a sosit in Kaminet Podolsk fiul poetului, Ostap Borodai-Sandru care a daruit redactiei ziarului’Podolyanen”cateva exemplare ale cartii “ Stryvojeni zori”(Stele infricosate) cuprinzand mostenirea literara a tatalui sau, cat si povestea vietii si mortii sale tragice .Desppre aceasta vizita eu am aflat de la cercetatorul istoric Oleg Budzei de la care am obtinut pentru muzeul nostru un exemplar al cartii*(N.T.)
Oare cercetarile au ajuns la capat ?Nu, mai exista unele aspecte neelucidate. A sosit timpul sa adunam toate informatiile despre poetul Iarema Bairak si sa le prezentam cititorului ucrainean.
-1 -
Intr-o poezie despre copilaria sa, poetul aminteste raul Holtava.Se pare ca satul sau se gasea in apropiere.Iata inca un punct de reper:
“Doi artari din o tulpina,
Dupa scoala,in sat cresc.”
Unde fosneau artarii sub care muza poetului Iarema Bairak ii dadea primele ocoale ?
Hariton Borodai s-a nascut pe 11 octombrie 1913 in satul Bairak, raionul Dikanka,regiunea
Poltava intr-o familie de cazaci saraci cu zece copii. A absolvit Institutul pedagogic din Poltava. Anul scolar 194o/1941 il gaseste la Scoala generala de 7 clase din Berhomet/Siret (aceasta era denumirea de atunci a localitatii )Aici, in Bucovina cedata URSS, au fost repartizati mii de specialisti trimisi de Uniunea Sovietica pentru asimilarea noilor teritorii.
Data cea mai timpurie care indica scrierea unei poezii (“Ranok”)-aprilie 1939-demonstreaza ca Hariton Borodai si-a incercat forta poetica inca in tinutul sau natal. In Bucovina inima i-a fost furata atat de frumusetea deosebita a acestui tinut, cat si de mai tanara cu 3 ani invatatoare Miroslava Copaciuc. Parintii ei, Ioan si Elena Copaciuc, au sosit in satul hutul Berhomet ca invatatori cand Miroslava avea numai patru ani. Ei s-au integrat activ in viata culturala a satului,cu deosebire in activitatea Casei de citit”Ukrainska besida”,a corului si a cercului dramatic. In acest mod, inca din copilarie, Miroslava s-a apropiat si a indragit cultura ucraineana cat si cultura locala,hutula,creatia populara,datinile si obiceiurile,muzica si versul. Tanarul istoric prin profesie si poet prin chemare a gasit in Miroslava Copaciuc jumatatea cautata.s
“ Primeste-n dar acest buchet de flori
Sunt din Dikanka mea cea draga.
Privindu-le iti dau fiori,
A ta e frumusetea lor intreaga.
Primeste-le. Sunt flori galbene si albastre,**(N.T.)
Culese fir cu fir, in parte .
Si soarele ti-as fi adus din astre,
De s-ar fura,ca-n basme.”
(“Buchet”)
Asa scria poetul in septembrie 1940. Peste putin timp ei s-au casatorit si pe 11 octombrie 1941 (ziua de nastere a poetului), acesta a primit din partea sotiei un cadou neobisnuit : doi baieti gemeni.Deoarece tatal gemenilor era din acelasi tinut cu N.V.Gogol, au botezat copiii cu numele feciorilor lui Taras Bulba:Ostap si Andrei. Dar norii negri ai sortii, au intunecat fericirea tinerei familii. La scurt timp dupa nastere,Andrei a murit. Asa cum scrie Ostap Borodai –Sandru in postfata cartii tatalui sau “ a fost primul semn nefast al destinului sumbru.”
- 2 -
Intre timp , nordul Bucovinei a fost eliberat de armatele romano-germane si autoritatile vremii au ordonat cetatenilor proveniti din Ucraina estica sa paraseasca teritoriul.
Hariton Borodai a incercat sa argumenteze ca si-a intemeiat aici o familie, iar socrul sau,Ioan Copaciuc, se afla mobilizat ca ofiter in armata romana. Dar toate aceste argumente au fost inutile. In primavera anului 1942 , Hariton Borodai a fost expulzat peste frontiera gasind adapost in orasul cel mai apropiat , Kamenet Podolsk, care se afla in zona ocupata de nemti. In orasul de pe raul Smotreci, si-a gasit de lucru la ziarul “Podolyanen”, organ al administratiei orasenesti.Zarul facea parte din categoria acelor publicatii care propagau ideea formarii statului ucrainean, redactia actionand in cadrul Organizatiei Nationalistilor Ucraineni
( OUN ) condusa de Andrei Melnic, iar pe teritoriu ucrainean activa sub conducerea generala a lui Oleg Oljeci. Pentru a evita arestarea de catre nemti, membrii redactiei ziarului “ Ukrainskei holos” din regiunea Proskurivsk (azi Hmelnitki), care faceau parte di n conducerea regionala OUN, s-au mutat in Kaminet. Primul care s-a mutat fost redactorul adjunct Petro Ianus, urmat de redactorul Iuhim Koselnik Absolvent al universitatii din Kamenet Podolsk, el a lucrat ca profesor in Bucovina ca si Borodai. Este posibil ca ei sa se fi cunoascut inca de atunci
In Kaminet Podolsk, Iuhim Koselnik a devenit redactor sef al ziarului “Podolyanen”. Hariton Borodai conducea sectia de cultura si arta. Se poate presupune ca el l-a schimbat la ziar pe Petro Ianus care in 1942 a parasit orasul. De altfel,se pare ca , tot de la el a luat Hariton Borodai si prima componenta a psedonimului- Iarema. Astfel isi semna Petro Ianus unele articole si poezii . Cat despre a doua componenta a pseudonimului, Bairak, fara dubii, provine de la denumirea satului natal din Poltava. Multe din publicatiile lui Hariton Borodai au fost semnate I.B.,B. Iar..etc.
Numele lui Hariton Borodai se intalneste si in protocoalele interogatoriilor la care au fost supusi ,dupa “eliberare”, colaboratorii ziarului “ Podolyanen” de catre fostele organe repressive ale URSS. El este mentionat ca unul din cei mai activi reprezentanti ai renasterii ucrainismului “nationalist.ss
Drept marturie a patriotismului sau ucrainean il reprezinta si acrostihul “Moia vira”(Credinta mea) pe care poetul l-a trimis sotiei sale de ziua ei de nastere. Poezia a fost publicata in revista pentru tineret “Dorohe”(Drumuri) din martie 1944, dar redactia amintita a facut unele simbari care au dus la pierderea acrostihului initial format SLAVA UKRAINI. In noua sa forma,
poezia suna intr-adevar mai bine dar apare intrebarea: Oare redactorul nu a fost constient de urmarile corecturii sale, sau –dimpotriva –a desfiintat acrostihul eliminand eventualele dificultati cu cenzura germana ?
Traind in Kamenet Podolsk, Hariton Borodai ducea dorul tinutului natal, al oamenilor dragi si apropiati care au ramas acolo.s
Din lectura unor poezii ,se poate presupune ca poetul a vizitat in timpul razboiului orasele Kiev si Cernihov. Nu cunoastem daca aceasta vizita a avut loc. *** (N.T. )Oricum, el a dedicat Poltavei multe versuri.
A purtat corespondenta cu sora sa mai mica,Galina, care a fost deportata intr-un lagar de munca in Germania. Ei i-a dedicat poezia “Voloske”(Albastrele):
“ Petice de cer albastre,
Albastresc secara-n lan.
Sunt albastrelele noastre,
Ce-ti aduc in vis alean.
Si acolo,in tari straine,
Acum florile inflloresc
Dar ale noastre sunt mai fine,
Numai la noi ele cresc
………………………
Cum sa-ti alung tistetea -n stele ?
Ce sa-ti spun ca sa zambesti?
Vom culege inca albastrele,
Ca-n copilaria noastra din povesti”ss
Traducere de OSTAP BORODAI-SANDRU
- 3 -
Dorul de familie l-a insotit permanent pe Hariton Borodai in perioada sederii sale in Kaminet Podolsk.Fiului sau Ostap, care crestea fara tata,i-a dedicat o sensibila poezie intitulata “Fiul” fiind publicata in ziarul “Podolyanen”din 3 decembrie 1942.
“Cand pieptul de truda incepe sa doara
Si ma intreb daca mai sunt viu,
Un singur cuvant ma infioara,
Redandu-mi speranta,cuvantul FIU.
Cand focul se stinge din anume cuvinte,
Si munca se opreste pe loc,
De fiul meu mi-aduc atunci aminte
Si vorbele mele scapara foc….
“Regret enorm,recunoaste el intr-o scrisoare adresata sotiei sale, ca despartirea noastra dureaza de atata vreme,dar am speranta ca in curand voi reusi aici si,poate intr-un viitor apropiat,ne vom intalni si vom fi impreuna mereu.Fie ca acest vis sa se transforme cat mai grabnic in realitate !”
Poetul se sraduia sa obtina aprobrea de a se intoarce in Bucovina , dar aceasta nu-i reuseste.
Pe 2 martie 1943 ii scrie sotiei intr-o scrisoare:
“Iubita mea Miroslava,
Acum e noapte. Stau singur in camera mea, ascult susurul raului ce se elibereaza de gheata si gandul ma duce la tine, la fiu.
Uneori simt atat d dureros singuratatea mea, incat imi vine sa-mi pun streangul de gat. Numai speranta ca tu vei veni in curand la mine,ma mai sustine. Acum a venit deja primavera, asa ca pentu Ostap nu va mai fi nici un pericol. Numai sa obtii tu aprobarea.”…
Si asa s-a si intamplat. Sotia a reusit sa obtina aprobarea de a pleca la el impreuna cu fiul si, in primavara anului 1943, a sosit la Kaminet Podolsk. In sfarsit, familia s-a reunit !
- 4 -
“ Trecutul a disparut in necunoscut,
Si zilele trec in pas de mars.
Surprins aud pe strazile Podoliei
Domoala vorba din Poltava
Ce placut imi mangaie auzul
Iar inima-mi pluteste in amintiri.”
Aceste randuri fac parte din poezia lui Iarema Bairak publicata in 7 octombrie 1943 in ziarul “Podolyanen”din Kamenet Podolsk.Erau acele vremuri , cand asupra Ucrainei ocupata de fascistii germani se rostogolea vechea,binecunoscuta navalire a regimului stalinist totalitar.Mii deoameni paraseau locurile natale si porneau spre apus ca sa scape de o noua foamete, de persecutii,teroare si de moarte. Atunci s-a auzit pe strazile orasului “domoala vorba din Poltava”rostita de refugiati.Aceasta vorba a fost auzita de pe buzele scriitorului Mekola Lazorski, care a nimerit de doua ori sarma ghimpata a “raiului communist”, de la preotul Mekola Sokolovski, respectiv, cunoscutul scriitor Sarma- Sokolovski ,de la intregul colectiv al Teatrului dramatic din Poltava care s-a stabilit pentru putin timp in localitatea Orenen, in apropiere de Kaminet Podolsk
Toti se opreau pentru scurta vreme in Podolia ,dupa care o porneau mai departe, spre apus.
Spre sfarsitul anului s-a intors acasa in Bucovina si Miroslava Borodai cu fiul ei. Abia in martie 1944a reusit si sotul sa ajunga in Berhomet. Nu avea nici un sens sa ramana acolo. Nu se astepta la nimic bun din partea ‘eliberatorilor”comunisti.Familia Copaciuc- Ioan si Elena si fiica lor mai mica, Marusia, studenta la Conservatorul din Cernauti,cat si familia Borodai, compusa din Hariton, Miroslava si Ostap, la mijlocul lunii aprilie,au pornit cu un vagon de marfa pe calea ferata spre Romania, unde ii astepta profesorul Vladimir Copaciuc, fratele socrului lui Hariton. Mai tarziu s-a aflat ca in trenul de refugiati calatorea si Taras Chiselita, student la Politehnica din Cernauti, originar dinStorojinet.Taras Chiselita si Maria Copaciuc erau indragostiti unul de altul, dar mama fetei vroia alt ginere. Din aceasta cauza,atunci cand trenul s-a oprit in statia Simian,aproape de orasul Turnu Severin,tanarul si fata au iesit pe peron ca sa se intalneasca pe furis. Pe cand discutau, s-au apropiat de ei mama fetei si Hariton Borodai.Atunci a avut loc si tragedia:
Manios, studentul a scos revolverul ce –l purta asupra sa si i-a impuscat pe toti trei.
Aceasta intamplare tragica a devenit stirea principala a multor publicatii.Astfel, pe 16 aprilie 1944, ziarul “Evenimentul “
,descriind tragica intamplare,mentioneaza: “ …Moartea celor trei victime a fost fulgeratoare .Victimile s-au prabusit pe caldaramul statiei unde trenul poposea cateva minute,in timp ce criminalul amorez isi tragea siesi cu tocul revolverului descarcat de gloante in cap”…Alt ziar reda cele spuse de Chiselita dupa triplul asasinat:”..Nu-mi explic ce s-a petrecut cu mine,dar am scos revolverul si am tras.Regret mult ca l-am impuscat pe cumnatul victimei,care a sarit sa le apere si pe care il stimam mult.”…Tot intr-un cotidian , gasim urmatorul ecou al celor petrecute;…” Dupa doua luni de puscarie,detinutul,ros de remuscari,si-a pus capat zilelor, strangulindu-se cu citeva fisii de cearceaf”…
- 5 -
Dupa inmormantarea sotului,a mamei si a surorii,Miroslava a fost coplesita de noua situatie in care se afla: fara mijloace de existenta,strivita de grija zilei de maine,lipsita de orice speranta in viitor,avand in ingrijire un copil care, datorita socului prin care a trecut, a incetat sa vorbeasca. Disperata, s-a dus pe malul Dunarii cu intentia de a se arunca in apa involburata impreuna cu copilul sau.In ultimul moment,Ostap,pentru prima oara de la moartea tatalui sau, a pronuntat cuvantul “mama”
Srigatul copilului a determinat trezirea ei la realitate si constientizarea necesitatii de a-si creste copilul.Miroslava Copaciuc a fost invatatoare.In 1947 se recasatoreste cu invatatorul Daniel Sandro, avand impreuna un fiu-Bogdan.Ea a devenit o cunoscuta culegatoare de folclor, publicand doua culegeri de poezie populara ucraineana( “Oi kuvala zozulecika”,1974 si
“Spivanocike moi liubi”,1977 )si primul album de cusaturi hutule din Romania(2oo5) ****( N.T. ) A pastrat nu numai amintirea primului sot Haiton Borodai,dar si opera poetului: un caiet intitult “Stryvojeny zori “pe foile caruia erau lipite taieturi din ziarul “Podolyanen”cu poeziile tiparite,manuscrise,desene,fotografii,corespondenta.” Toata viata sa, mentioneaza Ostap Borodai-Sandru, mama le-a ascuns,schimband ascunzatorile din cand in cand. Ea se temea sa nu le gaseasca temuta securitate comunista si s-o exscluda din invatamant pentru ca si-a modificat autobiografia. Acesta a fost secretul vietii sale”.
Cand fiul Ostap a implinit varsta majoratului, mama i-a daruit un ceas de buzunar cu monograma HB scrijelita pe capac si o lingura de metal care au apartinut tatalui sau.Dar comoara principala a fost mostenirea literara.La inceputul anilor 1990 unele
creatii literare apartinand lui Iarema Bairak au aparut in presa din Romania, iar in anul 1993 in jurnalul literar-artistic “Iarovet”din Cernauti. In anul 2007 s-a implinit visul cel sfant a lui Ostap Borodai-Sandru: cu sprijinul financiar al Uniunii Ucrainenilor din Romania, a fost editata cartea tatalui sau “Strevojeny zori “Ea cuprinde poezii, sase povestiri scurte si “Enciclopedia umoristica”avand un puternic caracter antistalinist.
Miroslava Sandro a trecut in eternitate pe 25 martie 1983. Este inmormantata in orasul Radauti impreuna cu cel de-al doilea sot.
Cu toate incercarile efectuate,Ostap Borodai-Sandru nu a reusit sa gaseasca mormintele din Simian ale lui Hariton Borodai,Elena si Maria Copaciuc.
Ca monument dedicat tatalui sau din partea fiului, a devenit cartea “Strevojeny zori”, editata dupa 63 de ani de la moartea tragica a autorului.Acum acel inalt obelisc pe care este scris numele lui IAREMA BAIRAK sta in fata Ucrainei intregi.
NOTA TRADUCATORULUI :
* I n articolul “Ecouri din Ucraina”,aparut in revista NAS HOLOS nr. 175/2009 , am relatat aspecte ale vizitei facute in anul 2007 redactiei ziarului PODOLYANEN din Kamenet Podolsk.,careia am donat cateva exemplare ale cartii fostului redactor Hariton Borodai. Articolul aminit cuprinde si fructuoasa vizita la Muzeul literaturii ucrainene din regiunea Hmelnitki , (2008),caruia i-am donat toata arhiva personala a tatalui meu(manuscrise,tiparituri,documente si fotografii).Multumesc si pe aceasta cale intregului colectiv al muzeului pentru caldura si prietenia cu care ne-au primit.La plecare, am primit din partea gazdei,Vasile Gorbatiuc,un exemplar al revistei “Berezily” nr 5-6/ 2008,editata de Societatea nationala a scriitorilor din Ucraina, in cuprinsul careia se gaseste si articolul de mai sus.
* * Culorile albastru si galben formeaza steagul national al Ucrainei.
* * * Intr-o discutie avuta in Bairak cu matusa Natalia,sora poetului, s-a confirmat presupunerea autorului acestui articol..Din cele povestite,rezulta ca tatal meu a vizitat locurile natale in timpul razboiului,. Organelle de securitate sovietice au aflat de aceasta vizita si au pregatit arestarea sa. Instiintat de iminenta sa arestare de catre un prieten din copilarie care ajunsese presedinte al sovietului local,poetul este nevoit sa paraseasca casa parintasca chiar in noaptea urmatoare.Consider ca , din dorinta de a nu divulga secretul acesrei vizite pentru a evita familia si prietenii de eventuale repercusiuni drastice din partea organelor sovietice,poetul nu a datat anul scrierii poeziilor mentionate .
Traducere de OSTAP BORODAI-SANDRU
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu