IAREMA BAIRAK
ESEURI AUTUMNALE
I Randunele
Sunt
cu miile.Zboara ca fulgerul negru cat pe ce sa atinga cu pieptul buruienele
ingalbenite sau se ridica atat de sus,incat ochii mei nu mai pot sa le zareasca.Apoi,
se aseaza in stoluri pe cabluriile telefonice si discuta ceva
repede,repede.Satule de atata vorba,amutesc brusc si raman tacute,ingandurate.
As vrea sa aflu despre ce
discuta , ce ganduri le framanta?
Gandurile le pot ghici. Doar se pregatesc de
drum lung si plin de primejdii in tinuturile insorite.
Oare vor gasi acolo linistea
dorita ?Sau nori de fum negru si puturos, proveniti din arderi, au acoperit
soarele si acolo? Hei,oameni! Poate si despre voi,mirandu-se, discuta
repede,repede randunelele.Si pe urma, neintelegand nimic, tac.Eu,de asemeni, nu
inteleg nimic. Nu stiu despre ce discuta randunelele.
II IAR FRUNZELE CAD…
Soarele inca mai incalzeste.Chiar
frige.Dar deja fara vlaga: blajin,fara cutezanta.Se simte oboseala.Si soarele
poate obosi.Vlaguiti,copacii isi apleaca crengile si,infricosate de suflul
vantului,tremura.
Iar frunzele cad.Fosnesc sub picioare.Iar fosnetul se aude si in
sufletul meu.Sentimentele retraite renasc in inima si fosnesc ca si frunzele
ingalbenite…
Traducere de Ostap Borodai-Sandru
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu